<\/p>\n
M\u0103 g\u00e2ndesc adesea la capcana subtil\u0103 \u00een care ajung oamenii atunci c\u00e2nd se pierd \u00een imaginea unui sine virtual, un sine pe care \u00eel construiesc pentru a corespunde a\u0219tept\u0103rilor externe \u0219i idealurilor impuse de societate. \u00cen aceast\u0103 er\u0103 digital\u0103, suntem hr\u0103ni\u021bi constant cu imagini gata f\u0103cute \u0219i scenarii ideale pe re\u021belele de socializare. Via\u021ba celor din jur pare perfect\u0103, iar dorin\u021ba de a atinge acelea\u0219i standarde ne face s\u0103 ne pierdem \u00een compara\u021bii nesf\u00e2r\u0219ite. Ceea ce nu vedem este c\u0103 acest sine virtual nu este real; este o proiec\u021bie, o masc\u0103 pe care o purt\u0103m pentru a fi accepta\u021bi, valida\u021bi. \u0218i mai grav, acest sine virtual ne \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 de cine suntem cu adev\u0103rat.<\/p>\n
Lacan vorbe\u0219te despre o secven\u021b\u0103 esen\u021bial\u0103 pentru dezvoltarea noastr\u0103 psihologic\u0103: simbol, imagine \u00a0real. Pentru a cre\u0219te, avem nevoie s\u0103 simboliz\u0103m un scop, s\u0103-l imagin\u0103m \u0219i apoi s\u0103 lupt\u0103m pentru\u00a0\u00a0 \u00a0a-l face real. Este un proces \u00een trei pa\u0219i care ne permite s\u0103 \u00een\u021belegem cine suntem, ce dorim \u0219i cum s\u0103 ajungem acolo. \u00cens\u0103 \u00een lumea de ast\u0103zi, acest proces este adesea anesteziat. \u00cen loc s\u0103 simboliz\u0103m \u0219i\u00a0 s\u0103 ne imagin\u0103m scopuri proprii, ni se furnizeaz\u0103 imagini care sunt deja \u201erealizate\u201d. Re\u021belele sociale ne furnizeaz\u0103 de-a gata imagini, \u00een care totul pare s\u0103 fie perfect. \u00cen loc s\u0103 simboliz\u0103m, s\u0103 cre\u0103m \u0219i s\u0103 ne imaginem viitorul, suntem bombarda\u021bi cu imagini care ne spun cum \u201ear trebui\u201d s\u0103 ar\u0103t\u0103m, cum \u201ear trebui\u201d s\u0103 tr\u0103im.<\/p>\n
Aici apare un pericol: func\u021bia simbolic\u0103, cea care ne permite s\u0103 d\u0103m sens vie\u021bii \u0219i s\u0103 ne construim o identitate real\u0103, este subminat\u0103. Ni se ofer\u0103 imagini prefabricate care ne spun ce trebuie s\u0103 dorim, ce trebuie s\u0103 sim\u021bim, cum trebuie s\u0103 ar\u0103t\u0103m. Ceea ce este cu adev\u0103rat periculos \u00een acest context este c\u0103 ceea ce tr\u0103im la nivel emo\u021bional este\u00a0 fric\u0103.\u00a0\u00a0FOMO<\/em> (fear of missing out \u2013 frica de a rata ceva),\u00a0 alimenteaz\u0103 iluzia unui sine idealizat, impus de imagini exterioare \u0219i contribuie la distan\u021barea de sinele real. \u00cen loc s\u0103 simboliz\u0103m scopuri proprii \u0219i s\u0103 le aducem la realitate prin munca \u0219i angajament, ne sim\u021bim obliga\u021bi s\u0103 urm\u0103m fluxul generalizat al \u201eimaginii perfecte\u201d cu care suntem zilnic bombardati. \u201eTrebuie\u201d s\u0103 fim la fel de reu\u0219i\u021bi, de ferici\u021bi, de populari ca cei pe care \u00eei vedem online. \u0218i pe m\u0103sur\u0103 ce tr\u0103im constant \u00een compara\u021bie cu acest ideal, devenim tot mai anxio\u0219i din cauza nereu\u0219itei dar \u0219i mai departe de cine suntem cu adev\u0103rat. Ne pierdem astfel capacitatea de a ne imagina o via\u021b\u0103 proprie, de a ne simboliza dorin\u021bele \u0219i scopurile. Aceste imagini din lumea digital\u0103 nu sunt ale noastre, dar ajung s\u0103 ne defineasc\u0103.<\/p>\n Consecin\u021bele acestui fenomen sunt ad\u00e2nci. C\u00e2nd nu mai avem posibilitatea de a simboliza, de a crea propriile noastre imagini \u0219i scopuri, r\u0103m\u00e2nem la nivelul unei realit\u0103\u021bi false. Imaginile pe care le vedem pe re\u021belele de socializare devin un fel de \u201ehiperrealitate\u201d \u00een care totul este idealizat. Suntem bombarda\u021bi cu vacan\u021be perfecte, corpuri impecabile, vie\u021bi pline de succes \u2013 dar toate acestea nu sunt dec\u00e2t un \u201ealtfel\u201d de realitate. Una care nu reflect\u0103 complexitatea \u0219i imperfec\u021biunile propriei noastre vie\u021bi, pe care, daca ne-am da voie sa le\u00a0 traim, am avea sansa de a evolua ca fiin\u021b\u0103 ( \u0219i ca specie).\u00a0 Tr\u0103im \u00een iluzia c\u0103 fericirea poate fi ob\u021binut\u0103 din exterior, din imagini sau valid\u0103ri externe, uit\u00e2nd c\u0103 adev\u0103rata \u00eemplinire vine din interior, dintr-o \u00een\u021belegere profund\u0103 a ceea ce suntem \u0219i ce dorim cu adev\u0103rat.<\/p>\n Aceste imagini, de\u0219i atr\u0103g\u0103toare, nu ne ajut\u0103 s\u0103 cre\u0219tem. Nu ne permit s\u0103 confrunt\u0103m dificult\u0103\u021bile care fac parte din procesul de dezvoltare personal\u0103. Sinele virtual ne face s\u0103 ne dorim o via\u021b\u0103 u\u0219oar\u0103, f\u0103r\u0103 provoc\u0103ri, f\u0103r\u0103 frici sau gre\u0219eli. Dar aceasta nu este realitatea. Adev\u0103rata via\u021b\u0103 presupune s\u0103 \u00eenfrunt\u0103m fricile, s\u0103 ne lupt\u0103m cu dificult\u0103\u021bi, s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103m din gre\u0219eli \u0219i s\u0103 evolu\u0103m. C\u00e2nd nu mai simboliz\u0103m, nu mai imagin\u0103m \u0219i nu mai ac\u021bion\u0103m \u00een realitate, pierdem acele p\u0103r\u021bi din noi care ne permit s\u0103 devenim mai buni (fa\u021b\u0103 de noi \u00een\u0219ine), mai autentici.<\/p>\n Efectele pe termen lung ale acestui proces sunt grave. Ne pierdem \u00een compara\u021biile constante, \u00een a\u0219tept\u0103rile impuse de societate, \u00een dorin\u021ba de a tr\u0103i via\u021ba \u201eperfect\u0103\u201d a altora. Ne concentr\u0103m tot mai mult pe imagine, pe ceea ce vedem \u00een fa\u021ba ochilor, \u0219i tot mai pu\u021bin pe ceea ce sim\u021bim \u0219i tr\u0103im \u00een interior. Aceasta ne face s\u0103 devenim str\u0103ini de propriile noastre dorin\u021be \u0219i valori. Nu mai \u0219tim ce ne face cu adev\u0103rat ferici\u021bi, ce ne motiveaz\u0103 sau ce ne \u00eempline\u0219te. Totul devine o curs\u0103 pentru validare extern\u0103, o curs\u0103 \u00een care nu ajungem niciodat\u0103 s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim cu sinele nostru real.<\/p>\n C\u00e2nd tr\u0103im \u00eentr-o lume \u00een care totul pare s\u0103 fie deja \u201eperfect\u201d \u0219i realizat, ne pierdem procesul de simbolizare, esen\u021bial pentru cre\u0219terea noastr\u0103. Pierdem capacitatea de a ne imagina propriul drum, propriile dorin\u021be \u0219i de a le aduce la via\u021b\u0103.<\/p>\n