Jocul ajută copiii să dezvolte abilități motorii, abilități lingvistice și de comunicare, abilități de gândire și de rezolvare a problemelor și abilități sociale.
Jocul de explorare
Acesta este momentul în care copilul explorează obiectele și jucăriile, mai degrabă decât să se joace cu ele – de exemplu simțind un ursuleț de pluș, alergând pe un căluţ de lemn sau uitându-se la mâinile unei păpuși. În această etapă a jocului copiii învață despre lumea lor prin diferite forme, culori, dimensiuni și texturi.
De exemplu, in sandplay îi încurajăm să stropească nisipul cu apă sau să simtă nisipul între degete.
Jocul cauză și efect
Acesta este momentul în care copiii se joacă cu jucării care au nevoie de o acțiune pentru a produce rezultatul dorit – de exemplu, apăsarea unui buton pentru porni o jucarie, învârtirea unei manivele pentru a reda melodia din cutiuţa muzicală. Acest tip de joc îi învață pe copii că acțiunile lor au efecte și le oferă un sentiment de control în jocul lor.
Prin joc, copilul înveță să lucreze cu jucăriile pe cont propriu, prin joc experimentează lumea şi de aceea are nevoie de interacţiune. Lăudând copilului atunci când face acțiunea potrivită îl vom încuraja să o facă în continuare. De asemenea va fi încurajat să interacționeze cu alte jucării şi cu alţi parteneri de joc.
Aceasta este o bună ocazie de a învăța copilul cum să ceară ajutor și deasemenea cum să îl ofere la luând rândul său.
Jocul „funcțional”
Copilul învățață cum să utilizeze jucăriile așa cum au fost proiectate – de exemplu împingând o mașină de jucărie, aducând un telefon de jucărie la ureche sau aruncând o minge. Întotdeauna, un joc in care exista un partener de joaca este mai antrenant.
Joc constructiv
Acesta este momentul în care copiii construiesc sau fac lucruri. Aceasta presupune lucrul spre un scop sau un produs – de exemplu completarea unui puzzle, realizarea unui turn din cuburi sau din nisip sau desenarea unei imagini.
Jocul fizic
Oferă tuturor copiilor experiența de a interacționa cu alte persoane și obiecte din jurul lor.
Role-play
Acesta este momentul în care copiii se prefac folosindu-şi imaginația în timpul jocului. Exemplele acestui tip de joc includ prefacerea că hrănește un ursuleț de pluș, sau atunci când se îmbracă ca un super-erou, sau când pretinde că şofează o mașina
Jocul de rol se întâmplă mai târziu în dezvoltare – de obicei, în jurul vărstei de doi ani, la copiii cu un curs de dezvoltare normal. Este cea mai sofisticată formă de joc şi este deosebit de important pentru dezvoltarea abilităților necesare relațiilor sociale, limbajului și comunicării.
În zilele noastre din ce in ce mai mulţi copii de vărsta mai mica de 2 ani, care sunt prea mici pentru a cere singuri un pahar cu lapte sunt lipiţi de dispozitivele electronice, mişcând cu abilitate degetele lor mici pe ecranele iPhone-urilor, iPad-urilor şi tabletelor părinţilor lor.
Tehnologia a devenit marele baby-sitter care permite mamei şi tatălui o conversaţie mai lungâ după masă, un somn liniştit, să verifice emailurile si social media etc. Atenţia copiilor este foarte uşor de atras daca pe ecranul dispozitivului rulează un videoclip sau un joc video şi acest lucru oferă parinţilor o pauză.
Dar cu ce cost?
Nou studiu constată că timpul petrecut pe dispozitive electronice poate întârzia discursul copiilor mici sub vârsta de 2 ani.
Cercetarea prezentată la Ședința Academiilor Sociale pentru Copii ( Mai 2018/San Francisco) este încă o dovadă dintr-o grămadă de alte dovezi că dispozitivele electronice pot interfera cu mințile tinere.
Pentru acest studiu, cercetatorii au urmărit 894 de copii cu vârsta cuprinsa între 6 luni şi 2 ani şi au cerut părinţilor lor să urmărească şi să raporteze timpul petrecut de copil în interacţiunea cu un ecran. Apoi au evaluat dezvoltarea limbajului copiilor folosind un instrument de screening bazat pe o lista de verificare care includea criterii de la numarul cuvintelor pe care copiii le-ar fi putut spune până la modul în care au fost asociate în exprimare.
Analiza a arătat că 20% dintre copii au petrecut în medie 28 de minute pe zi în faţa unui ecran. Fiecare creștere de 30 de minute zilnic a corelat cu un risc crescut de 49% în întârzierea exprimării expresive, termen care reprezintă felul în care cineva folosește sunete și cuvinte pentru a îşi exprima dorințele și nevoile, ceea ce arată că acest tip de eșec parental (prin neglijarea emoțională a copilului) cauzează un rău semnificativ copilului.
