Terapia SANDPLAY. De ce şi cât

DE CE şi CÂT
Exprimarea universalităţii şi a diversitaţii prin intermediul sandplay ne permit să învăţăm şi să înţelegem despre complexitatea şi capacitatea naturii umane de a experimenta şi de a se adapta în situaţii nefavorabile.
În lucrul cu copii de exemplu, pe lânga dificultaţile situaţionale, copii au de înfruntat şi rezistenţa părinţilor. Fac referire la cele cazuri în care procesul terapeutic al copilului durează mai mult decât părintele s-ar fi aşteptat şi atunci părintele decide oprirea procesului.
Copilul poate experimenta un sentiment puternic de dublu abandon, atât din partea părintelui dar şi din partea terapeutului. Când lucrăm cu copii este nevoie de o atitudine suportivă incluzănd aici capacitatea de a recunoaşte şi a susţine mecanismele psihicului dar mai cu seamă de a permite ca mişcarile naturale către vindecare şi auto – actualizare ale psihicului să se producă. Este esenţială cooperarea dintre părinte – terapeut pentru a se putea creea acel spaţiu liber, stabil şi protejat în care copilul să poata să se confrunte cu tot ce este precar si destabilizat pentru ca mai apoi sa poată creşte în armonie cu el si cu lumea.
Odată ajuns în terapie, copilul are nevoie sa i se valideze sentimentele. Pe masură ce devine conştient de emoţiile sale, copilului nu va mai căuta să domine deciziile din familie dar nici nu va mai permite să fie abandonat de către acestia. Mulţi dintre noi am avut ocazia să experimentăm situaţii în care emoţiile erau negate sau neluate în seamă , tendinţa fiind aceea de a distrage atenţia către altceva. Ideea e simplă, emoţille au nevoie de spaţiu şi de timp iar recunoaşterea existenţei lor adesea conduce la o eliberare deplină. Întrebaţi-vă cu regularitate copii cum se simt; ascultaţi ce au de spus; antrenaţi-vă s[ recunoaşteţi emoţiile copiilor atunci când apar; acceptaţi-le; nu încercaţi să le schimbaţi şi nu îi determinaţi să şi le ascundă.
Poveştile create de către copii în lădiţe sunt colecţii de nevoi neîmplinite, de emoţii incomplete, de dezamagiri din trecut şi de comportamente dobândite. Un trigger activează ceva din trecut şi atunci copilul experimentează un sentiment de demult într-o situaţie din present. Prin sandplay sentimentul este adus la suprafaţă şi prelucrat, copilul este învăţat să îl recunoască, dându-i o formă. O cantitate importantă de energie se eliberează şi pe moment lucrurile par că sunt mai rele decăt erau. Părinţii trebuie să cunoască şi să înţeleagă procesul de transformare pentru a îl putea susţine, să scoţi din terapie un copil într-un astfel de moment e nerecomandat. Eliberearea emoţiilor blocate adesea se transpun în dureri în corpul fizic. Pentru aceasta părintele are rolul de a observa copilul între şedinţele şi de a transmite terapeutului aceste informaţii. Când copilul devine morocănos, supărat, îl vom îndemna să îsi exprime emoţiile prin desen, sau prin sport, sau printr-o poveste. Sunt situaţii în care eliberarea are nevoie de a lovi ceva, un sac de box, o perna sau să spargă sticle vechi, veselă veche etc. Poate părea ciudat, însa o astfel de situaţie necesita atenţia şi suportul necondiţionate, pentru că, experimentarea furiei într-un spaţiu sigur şi protejat îl va învaţa pe copil că poate să simtă şi să aleagă conştient eliberarea. O eliberare “controlată” în cabinet va fi suficientă pentru ca pe viitor copilul să nu mai simtă nevoia de a (se) distruge.
Sunt situaţii, şi nu puţine, când şi părinţii au nevoie de suport profesional din partea unui psiholog, comportamentul copilului lor find doar o oglindire a unui comportament dobândit în familie. Părintele s-ar putea simţi vulnerabil faţă de terapeutul copilului său şi atunci poate decide retragerea copilului din terapie. E important ca parintele să ştie de posibilitatea apariţiei unei astfel de situaţii şi să înteleagă că, prin natura meseriei, rolul terapeutului nu e sa judece calitatea sa de parinte ci să îl sprijine. Rămâne-ţi în contact cu propriile sentimente, acceptaţi să vă vindecaţi propriile supărări din copilarie, cere-ţi ajutor pentru a face faţă oricaror posibile reacţii negative pe care le-aţi putea avea la adresa copilului dvs.
Sandplay-ul integrativ are calitatea de a lucra mai multe planuri de-a lungul unui process, atât adânc în propria fiinţă cât şi larg, în mediul exterior al celor cu care intrăm în contact frecvent.