O veche zicală spune „Minte sănătoasă în corp sănătos”.
Dacă ar fi să vorbim mai specific, o dezvoltare emoţională sănătoasă
furnizează copilului înţelegerea importanţei sănătăţii corporale, dupa cum şi sănătatea
corporala furnizează o reasigurare copilului, care este foarte
valoroasă în cadrul dezvoltarii emoţionale. Un copil bolnăvicios sau protejat excesiv de
mamă sau de aparţinători va manifesta şi un psihic instabil.
Eforturile şi tensiunile dezvoltării emoţionale normale, precum
şi anumite stări anormale ale psihicului au efecte adverse
asupra corpului.
Libertatea pulsiunilor promovează sănătatea corporală, iar
de aici reiese că în cadrul unei dezvoltari normale (ce implica
cresterea controlului asupra pulsiunilor), exista multe momente
în care corpul trebuie sacrificat, libertatea pulsiunilor fiind
în mod normal redusă în procesul de socializare a copilului.
Lipsa de mişcare, lipsa jocului în are liber, lipsa stimulării neurosenzoriale prin
pipăitul diverselor materiale şi texturi, limitarea copilului de la a experimenta
lumea şi refugierea în lumea virtuală vor conduce copilul către formarea unei
realităţi deformate.
Principiul care trebuie reamintit este că, atunci când un conflict
din cadrul psihicului este relativ conştient, se poate face
faţa pulsiunilor prin autocontrol; se pot face compromisuri între
cererile pulsiunilor şi cele ale realităţii externe sau ale societatii,
sau ale conştiinţei, compromisuri care să prejudicieze
cât se poate de puţin. Când psihicul este scufundat în realitatea virtuală
autocontrolul emoţional e aproape inexistent.
Pe de alta parte, atunci când conflictul
între impulsuri şi idealul Eului se afla în inconştientul refulat,
inhibiţile, anxietăţile şi compulsiile rezultate sunt mai oarbe,
mai putin capabile de adaptare la circumstanţe.
Trupul unui copil este capabil să suporte multe tensiuni,
dar exact aceste tensiuni continuate până în viaţa adultă pot
conduce până la urma la stări somatice ireversibile, cum ar fi
hipertensiunea benigna, ulceratia mucoasei unei anumite porţiuni
a tractului digestiv, hiperactivitatea tiroidiana, defecte de eliminare
(cu exceptia rarelor cazuri în care aparatul excretor este deformat
sau bolnav), predispoziţia la accidente (În vreme ce la un capăt al scalei
se află acţiunea purului hazard, la celalalt se afla
predispozitia la accidente, condiţie ce ţine
de clasa depresiilor din clasificarea tulburarilor psihiatrice) etc.
Ultimele stadii ale acestor schimbari corporale ireversibile
ce au fost declanşate de conflictul intrapsihic timpuriu trebuie tratate
de medicul internist, chirurg sau endocrinolog, şi acest lucru
este adevarat chiar şi atunci cand se efectueaza cu succes o psihoterapie
la o data târzie în raport cu data declanşării . 0 psihoterapie efectuată cu
succes mai devreme ar fi eliminat necesitatea ajutorului medicului
internist sau chirurg.
0 comentarii