In sandplay vindecarea se face într-un mod delicat prin accesarea acelor aspecte semnificative din inconştient, prin intermediul funcţiei simbolice.
Dacă e să ne referim la stadiile de dezvoltare, jocul simbolic înseamnă apogeul jocului infantil şi corespunde funcţiei esenţiale pe care o îndeplineşte jocul în viaţa copilului.
Obligat să se adapteze neîncetat lumii sociale a celor mari, ale cărei interese şi reguli îi ramân exterioare, şi ale unei lumi fizice pe care deocamdată o întelege prost, copilul nu reuşeşte să satisfacă trebuinţele afective şi chiar intelectuale ale eului său în cursul acelor adaptari.
Chiar şi în cazul multora dintre adulţi aceste adaptări sunt mai mult sau mai puţin complete. Pentru un copil însă acestea rămân cu atât mai nedesăvârşite cu cât el este mai mic. Este deci necesar, pentru echilibrul sau afectiv şi intelectual, ca el să poată dispune de un sector de activitate a cărui motivaţie să nu fie adaptarea la real ci dimpotrivă, asimilarea realului la eul său, fără constrângeri sau sancţiuni. Acesta este jocul care transforma realul la trebuinţele eului.
Jocul simbolic se referă adesea şi la conflicte inconştiente: interese sexuale, apărarea împotriva angoasei, fobiile, agresivitate sau indentificare cu agresorii, retragere din frica de risc sau de competitie etc. Simbolismul jocului se aseamănă în aceste cazuri cu simbolismul visului în asemenea măsură încât metodele specifice ale psihanalizei infantile folosesc materiale ale jocurilor.
Imaginea creeata prin joc în cutia cu nisip se face prin selectarea de elementele din inventarul interior, proiectate pe figurinele din colecţie, aducând astfel la suprafaţă ceea ce necesită atenţie şi vindecare în prezent. Dintr-o multitudine de miniaturi clientul le va alege doar pe acelea care pentru el au sens în acea etapa.
Procesul de vindecare se derulează în spaţiului sigur şi protejat din cabinet, definit de cutia cu nisip şi de atitudinea terapeutului, aceea de acceptare necondiţionată. Terapeutul se angajează într-o observarea silenţioasă, non-critică şi non-interpretativă a clientului. Ascultă, este martor şi însoţeşte cu empatie şi înţelegere procesul de restructurare al clientului. La finalul şedintei clientul poate spune o poveste despre ceea ce a lucrat în nisip, poate face comentarii, asociaţii, poate evoca amintiri pornind de la imaginea pe care a realizat-o şi de la experienţa acestui moment creativ.
În terapia prin jocul cu nisip se pune accentul pe accesul la sensul resemnificării experienţei care a produs tulburarea sau simptomul cu care clientul a ajuns în cabinet, pentru că de acolo vine treptat vindecarea. Boala are un rost, este un proces cu sens, chiar dacă uneori nu ne convine acest fapt.
Terapia prin jocul cu nisip ajută pacientul să acceadă la sens şi acest acces se derulează sub forma unui proces care presupune o reorganizare treptată şi delicată a lumii interioare cu efect asupra lumii exterioare. Instrumentul acestei reorganizări este simbolizarea, stimulată de experienţa atingerii nisipului şi a utilizării miniaturilor.
Cand o experienţă creativă capătă sens se deblochează procesul de devenire pe care Jung îl numea proces de individuaţie.
Photo by Jennifer Murray from Pexels

Categorii: Fără categorie

Lasă un răspuns